Statul nu poate economisi din boala oamenilor
Prima zi de concediu medical neplătită – o măsură care riscă să lovească exact în cei corecți
Aplicarea regulii neplății primei zile de concediu medical, introdusă prin Ordonanța de urgență nr. 91/2025 și aplicabilă începând cu 1 februarie 2026, produce efecte care nu pot fi ignorate și nici corectate ulterior prin simple clarificări tehnice. În realitate, această măsură generează consecințe directe, automate și ireversibile asupra celor care ajung, din motive medicale reale, în incapacitate temporară de muncă.
Senatorul PNL Cristian-Augustin Niculescu-Țâgârlaș consideră că „neplata primei zile de concediu medical înseamnă, în mod inevitabil, o zi fără venit și, în același timp, o contribuție mai mică la sistemul public de pensii și asigurări sociale. Acest efect nu este ipotetic și nu poate fi compensat ulterior prin interpretări administrative sau explicații juridice. În lipsa unei clarificări exprese și coerente, există riscul ca această zi neplătită să fie percepută și tratată, în practică, ca nefiind asimilată vechimii în muncă, cu potențiale consecințe asupra drepturilor profesionale viitoare ale salariaților. Venitul pierdut este real, iar impactul asupra drepturilor sociale este, de asemenea, unul concret.”
Mai mult, trebuie subliniat că indemnizația de concediu medical este deja diminuată, situându-se între 55% și 75% din venitul obișnuit. Prin urmare, persoanele aflate în concediu medical vor avea oricum venituri mai mici și, implicit, cotizații mai reduse la bugetele de asigurări sociale. În acest context, adăugarea unei zile complet neplătite accentuează o vulnerabilitate existentă și mută povara dezechilibrelor sistemului pe umerii celor bolnavi.
Problema reală nu este boala, ci abuzul – iar soluțiile trebuie să fie direcționate corect
Dacă problema reală o reprezintă concediile medicale fictive, atunci soluția nu este sancționarea colectivă a tuturor pacienților, ci întărirea controalelor, responsabilizarea celor care eliberează astfel de certificate și verificarea situațiilor suspecte. Nimeni nu își dorește să fie bolnav, iar cei care abuzează de sistem nu sunt descurajați de pierderea unei singure zile de indemnizație, ci de riscul real al sancțiunilor și al răspunderii.
A trata concediul medical ca pe o culpă generală înseamnă a ignora realitatea celor care se confruntă cu boli cronice, afecțiuni grave sau situații medicale neprevăzute. Un stat echitabil nu pedepsește boala și nu transferă vina unor abuzuri punctuale asupra tuturor celor care respectă legea.
Dubla consecință: pierdere financiară și vulnerabilitate juridică
Măsura produce, în mod direct și inevitabil:
- Impact financiar imediat
- o zi fără venit pentru salariat;
- venit total mai mic în perioada concediului medical (în condițiile în care indemnizația este deja între 55% și 75% din venitul obișnuit);
- contribuții sociale mai mici — inclusiv la sistemul public de pensii.
- Impact juridic indirect, dar real
- risc de interpretare practică potrivit căreia ziua neplătită nu este asimilată vechimii în muncă;
- potențiale efecte asupra drepturilor profesionale viitoare;
- incertitudine juridică pentru salariați și angajatori.
Impact macroeconomic ignorat: efect de bumerang asupra bugetului de stat
România are aproximativ 5,7 milioane de salariați, dintre care majoritatea activează în mediul privat.
În aceste condiții, logica economică devine clară:
Algoritm de impact bugetar
Dacă:
- scade venitul net al salariaților
→ scad contribuțiile CAS și CASS
Dacă:
- scad contribuțiile sociale colectate
→ scade venitul bugetului de stat
Dacă:
- scade venitul populației active
→ scade consumul intern
→ scad indirect încasările din TVA și taxe conexe
Rezultat probabil:
→ măsura poate genera pierderi bugetare, nu economii reale.
O intervenție legislativă care ignoră complexitatea realității economice și sociale
Această modificare schimbă radical modul de acordare a indemnizațiilor și afectează, potențial, milioane de angajați.
O politică publică construită în manieră abruptă, fără modelare reală a efectelor sociale și economice, riscă să transfere costurile dezechilibrelor sistemice exact către cei mai vulnerabili — persoanele bolnave.
Amendament pentru restabilirea echilibrului și a principiului echității sociale
În acest context, senatorul Cristian-Augustin Niculescu-Țâgârlaș a acționat concret prin depunerea și susținerea unui amendament, alături de alți colegi din Grupul parlamentar al Partidului Național Liberal din Senat, pentru corectarea acestei situații și pentru protejarea drepturilor persoanelor aflate în concediu medical, în special ale pacienților cronici. Demersul urmărește eliminarea efectelor inechitabile ale măsurii și reafirmarea principiului potrivit căruia politicile publice trebuie să fie construite în jurul oamenilor, nu împotriva lor.
Principiul este simplu și fundamental: nimeni nu poate fi sancționat pentru fărădelegea altuia. Politicile publice trebuie să fie juste, proporționale și direcționate corect, nu construite pe ideea de pedeapsă colectivă aplicată celor mai vulnerabili.
Contextul public recent confirmă că problemele semnalate nu au fost doar teoretice, ci reale și recunoscute la nivel guvernamental. Ministrul Sănătății, Alexandru Rogobete, a admis public că modul în care a fost introdusă măsura privind neplata primei zile de concediu medical a fost greșit, arătând că autoritățile „nu au nuanțat din prima și nu au ținut cont de anumite particularități”.
Această asumare confirmă faptul că intervenția legislativă trebuie realizată rapid, coerent și transparent, pentru a evita ca efectele unei măsuri insuficient calibrate să fie suportate exact de persoanele aflate în situații medicale reale.
În mod evident, obiectivul combaterii abuzurilor trebuie urmărit prin mecanisme de control și responsabilizare punctuală, nu prin măsuri generale care produc pierderi directe de venit pentru salariați și creează incertitudine juridică.
Guvernarea responsabilă înseamnă nu doar asumarea greșelilor, ci și corectarea lor rapidă, pentru ca niciun român să nu fie pus în situația de a plăti prețul unei politici publice construite fără evaluarea corectă a impactului asupra celor care muncesc și contribuie cinstit la sistemul public.
